Viata de cuplu

Pentru cineva obisnuit sa traiasca singur, sa faca orice-i trece prin cap, aparitia cuiva in acest univers caldut, cutreierat doar de vise si de placeri domestice, neimpartasite cu nimeni, poate insemna un soc. Daca intrusul are si un temperament deosebit, dublat de un caracter puternic, sentimentul de disconfort devine agasant (adesea chiar neplacut!). Apar dintr-o data acele” nepotriviri” ireductibile, care cu timpul se adincesc, capatind forme grotesti. Dispretul, senzatia de prea plin, angoasa, sint doar citeva sentimente amestecate, cu care incepi sa te confrunti. Intesitatea lor duce, in final, la lehamite, la acceptarea situatiei, pastrind, in subsidiar, doar amaraciunea si gustul fad, searbad, al esecului. Theodore Roosevelt era de alta parere: „singurul om care nu face niciodata nicio greseala este cel care nu face niciodata nimic.”