Pofte

Toata iarna am tinjit dupa legume, iar acum nu mai prididesc cu mincatul. Zilnic merg la piata, observ, aleg, imi umplu sacosele cu de toate: rosii, ardei, castraveti, vinete, piersici, ceapa verde, varza, morcovi, hrean, bostanei, pepeni si tot felul de fructe. Ma contrez verbal cu negustorii (oameni de la tara, cu un grai neaos, fabulos!) numai de dragul de a-i auzi, de a mai flecari cu cineva, de a face timpul sa treaca.

Trec printr-o perioada dificila, sint suprasaturat de scris si citit, de stat in casa si la calculator, caut pretexte ( cum ar fi nevoia de a minca sanatos!) pentru a iesi din carapace, de a ma insinua printre oamenii de rind, care ( imi dau seama dup fetele lor!) au alte griji si alte necazuri. Babutele firave de pe marginea drumului imi sint cele mai dragi. Gasesc la ele menta veritabila ( de la mama ei!), zarzavaturi verzi si prospete, lapte si ciuperci ( culese cu o zi inainte din padure), loboda si frunze de vita de vie.

Nu rezist ispitei de a cumpara o felie de „ harbuz”( o inventie a oltenilor de a-si vinde marfa! ), ma murdaresc pe haine, dar nu mai conteaza, a fost extraordinar (n-am mai mincat niciodata direct cu gura!), cred ca am sa ma mai intorc.